Campania Electorala

Nu mă prea interesează subiectu politică și mă cam doare la patent de campania vieții... că io m-am hotărât pe cine votez de când au anunțat candidații... înainte să apară pe stâlpi pozele cu ei zâmbind ca niște oligofreni. În fine.. campania electorală. Prima oară am simțit-o când o vinit la noi în sat (Grigorescu village) candidații de la USL să împartă pixuri. O zi minunată..
Stăteam cu barbatu în stație, așteptam 28-u B, să merem la Polus să cumpărăm un cadou pentru o pretenă dragă. Mai aveam vo 12 minute de stat ampulea, așa că ne-am aprins câte o tâgară (Știu că nu-i frumos să fumezi pe stradă, mai ales dacă ești o doamnă, așa cum îs io). Mi-era rușine umpic... să duhănesc așa, ca boschetarii la colț de drum, dar spre apărarea mea, nu era nime în zonă. Numa 2 oameni, care și ei fumau. După 2 fumuri. apare de nicări un alai ca de nuntași, îmbrăcați tăți în galben și roșu, în frunte cu 2 barbați pe care-i văzusem cu 2 secunde înainte pe afișe, zâmbind ca 2 oligofreni. Îi zic la Love: ”ni, ăștia”. Vine un țucă de ăsta, sclav al partidului, îmi dă un pix ș-on ziar (io cu țâgara în gură, ca un boschetar) și  se oprește domnu candidat, că să povestim de ce probleme avem noi. Singura mea problemă era că aia era ultima mea țigară... și știu că nu-i frumos să vorbești cu oamenii în timp ce duhănești, suflându-le fumu in față, da ni nu puteam s-o arunc. Așe că.. am înghițit fumu, am dat din cap că-s binie, mi-o dat o carte de vizită și tăt restu zilei mi-am făcut planuri că ce să-i scriu în mail. Nu i-am mai dat nici un mail. Mi-am pierdut interesu.
După vreo o săptămână, primesc în poștă o hârtie neagră, în care contracandidații domnului de mai sus, cel mai probabil pdl-iștii, îl făceau pe domnu de mai sus ”curvă” și ”traseist politic”. Mi s-o părut amuzant.
Azi am văzut ceva și mai amuzant.  Dacă pedeliștii l-o făcut pe ăsta ”curvă”, useliștii i-o făcut pe pedeliști  ”penticostali”.  Penticostali, frate. Aia înjurătură grea: Mă, penticostalule! Textu sună așa: Nu-i votați pe penticostalii Daniel Buda și Alin Tișe. Alături de penticostalul Emil Boc au confiscat puterea in Cluj și distrug ortodoxia!.
Așe zice că-i penticostal, de zici că-i criminal. Sau ungur. Nuj. De-amu când cineva îmî zice că-s proastă, cruva, sau pur și simplu numa mă nervează, o să ma uit la el în scârbă și-o să-i zic: ”Măă... penticostalule!” ”Mă-ta-i penticostal” ”Du-te-n aia a mă-tii de penticostal” sau ”ce-i cu fața asta de penticostal?” ” aci pute a penticostal”. Ce dracu??? În fine.. mai scrie pe stickeru ăla: ”Ajută Biserica Ortodoxă”. Care Biserică Ortodoxă te învață să-ți iubești aproapele.. Mai puțin dacă-i penticostal, atunci nu. Curvele-s ok, ele-s oameni. Penticostalii nu-s ok. Îs răi și spurcați. Domne feri.
În fine, în timp ce mă hlizeam de una singură în troleu (încă fixată pe treaba cu penticostalii), se urcă o penticostală de-asta de la pp dd. Împarte ea flyere, ne organizează pe tăți că ”după ce te ridici să-l lași ăsta pe scaun, să vadă și alți oameni!” și înainte de stație începe să urle în troleu ” Hai că am treabă! Jos USL! Jos PDL!”. Vine stația, se dă jos, tăt troleul râde de ea. 2 se întreabă: ”Oare câți bani i-o dat să facă pe nebuna?” Altu zice ”nu le dă bani... ăștia-s ca pocăiții, obsedați de partid.”. Ca penticostalii.

Nunti, botezuri, cumetrii si ce-am mai fo facuta noi

Draji pretini, s-o mai dus on an de când n-am mai scris pe bemniai și am zis că-i momentu. Ultima treabă pe care-am făcut-o o fost o nuntă. Nu a mea, doamne-ți mulțam, că a pretinilor noștri, familia Țonțo. Și-apo, fiind pretinii noștri, o fo musai să stăm la tătă nunta. Tătă, adică de la bunu început până la bunu sfârșit. Poate că voi n-ați mai fost la nunți așa, de la început, așe că vă explic amu cum decurge una:
În primă fază, tătă lumea se scoală de dimineață și începe să se streseze. După aia, tătă lumea se gată, mere la coafor, se feștește, se îmbracă și p-aia începe nunta și nu mai mânci nimic câteva ore.
Prima oară, alaiu de nuntași înfometați mere la mire, unde nuj exact ce se întâmplă, că io eram la mireasă acasă, mâncam șnițele. După aia se mere la nănași, de unde se iau nănașii și se duc în ritmuri lăutărești până la mireasă acasă.
La mireasă acasă, înghesuială mare: părinți, nănași, pretini, unchi, mătuși, vecini, lăutari, starostele, Iuăn, tătă lumea. No.. ș-apo intră tăți în sufragerie, p-aia ne prefacem că am pierdut mireasa, p-aia vine mireasa, p-aia zâcem on Tatăl nostru, p-aia facem schimb de flori, p-aia iară zâcem on Tatăl nostru, p-aia starostele îi zâce poezia cu Ia-ți mireasă zâua bună, mătușile lăcrimează, unchii lăcrimează și ei, mai zâcem on Tatăl nostru, să fim siguri și pornim. Către.. nuntă, bag sama. După asta, starostele ne organizează pe tăți și ne ordonează să coborâm scările. După aia, mai facem încă odată tătă treaba din sufragerie, de data asta în fața blocului, să ne vadă tăt cartieru.
Mno, după ce-am zis de vo 8 ori Tatăl nostru și l-o învățat tăți pe de rost, ne-am dus la primărie, unde-o zis că vor. O fo funny la primărie, da nu chiar așe funny, că ne era foame. P-aia tăt poze, poze, foame, foame. Și p-aia... ne-am dus la biserică. Unie m-am spart de râs, că popa nu zicea cuvinte. Zici că era pe sistem de repidie. M-am băgat sub o bancă și am râs cu lacrimi râuri, râuri. Am transcris un fragment din slujbă pentru ăia care n-o vinit:
tâvâzțâvâzâââmânțtâzâââ Răzvan și Simonaaa. mântâțânâbâgâvâzâtâmțana. Amin.
După asta, i-o zis la Simo că să îi fie frică de bărbat și să i se supună (tăt timpu, mai puțin dacă-i zice să-și schimbe religia, sau să omoare pe cineva) și să nu-l cicălească pe bărbat. Și p-aia le-o zis sa nu aibă relații intime dubioase. Și p-aia o mai zis un Tatăl nostru: Tatălnostrutcsfțâzâbâzț amin. Și p-aia, de-abia am așteptat să ies afară să râd în hohote, întrucât nu era tare comod sub bancă.
No, apoi cum îi datina, după tăte orele astea în care ți-i fome, meri la restaurant unde nu-i voie să mânci până nu zice starostele Tatăl nostru. Și-o durat ompic până l-o zis. Bemni-ar roata. Și după ce ÎN SFÂRȘIT mânci și bei umpic, dansează ăștia de s-o luat și p-aia dansează tătă lumea... p-aia Iuăn cade cu scaunu, tătă lumea se îmbată, Iuăn vrea să cânte și el, Iuăn îi enervează pe ăia de cântă, Iuăn îl confundă pe unu, mirii adună plicurile (plicu lu Iuăn o arătat bestial.. o făcut un fel de desen abstract pă el. O zis că aia i-i semnătura. Arăta ca o fircălitura. Într-un oval.), p-aia mirii mărg să vadă ce-o câștigat și gata. Pentru ei, gata. Că noi am găsit altă nuntă. Da fraerii ăia nu ne-o primit că n-am fo invitați și atunci am făcut noi chef la hotel. Unde cineva, nu dau nume, Soso, o fo pe val. Și unde am beut beutura pe care o furat-o Iuăn de la nuntă. Înainte să plece să caute shaorma. În Cugir. Și de-aici nuj prea bine ce s-o mai întâmplat, că o vinit dimineața și ne-am culcat.
The end.