miercuri, 10 octombrie 2012

Nunti, botezuri, cumetrii si ce-am mai fo facuta noi

Draji pretini, s-o mai dus on an de când n-am mai scris pe bemniai și am zis că-i momentu. Ultima treabă pe care-am făcut-o o fost o nuntă. Nu a mea, doamne-ți mulțam, că a pretinilor noștri, familia Țonțo. Și-apo, fiind pretinii noștri, o fo musai să stăm la tătă nunta. Tătă, adică de la bunu început până la bunu sfârșit. Poate că voi n-ați mai fost la nunți așa, de la început, așe că vă explic amu cum decurge una:
În primă fază, tătă lumea se scoală de dimineață și începe să se streseze. După aia, tătă lumea se gată, mere la coafor, se feștește, se îmbracă și p-aia începe nunta și nu mai mânci nimic câteva ore.
Prima oară, alaiu de nuntași înfometați mere la mire, unde nuj exact ce se întâmplă, că io eram la mireasă acasă, mâncam șnițele. După aia se mere la nănași, de unde se iau nănașii și se duc în ritmuri lăutărești până la mireasă acasă.
La mireasă acasă, înghesuială mare: părinți, nănași, pretini, unchi, mătuși, vecini, lăutari, starostele, Iuăn, tătă lumea. No.. ș-apo intră tăți în sufragerie, p-aia ne prefacem că am pierdut mireasa, p-aia vine mireasa, p-aia zâcem on Tatăl nostru, p-aia facem schimb de flori, p-aia iară zâcem on Tatăl nostru, p-aia starostele îi zâce poezia cu Ia-ți mireasă zâua bună, mătușile lăcrimează, unchii lăcrimează și ei, mai zâcem on Tatăl nostru, să fim siguri și pornim. Către.. nuntă, bag sama. După asta, starostele ne organizează pe tăți și ne ordonează să coborâm scările. După aia, mai facem încă odată tătă treaba din sufragerie, de data asta în fața blocului, să ne vadă tăt cartieru.
Mno, după ce-am zis de vo 8 ori Tatăl nostru și l-o învățat tăți pe de rost, ne-am dus la primărie, unde-o zis că vor. O fo funny la primărie, da nu chiar așe funny, că ne era foame. P-aia tăt poze, poze, foame, foame. Și p-aia... ne-am dus la biserică. Unie m-am spart de râs, că popa nu zicea cuvinte. Zici că era pe sistem de repidie. M-am băgat sub o bancă și am râs cu lacrimi râuri, râuri. Am transcris un fragment din slujbă pentru ăia care n-o vinit:
tâvâzțâvâzâââmânțtâzâââ Răzvan și Simonaaa. mântâțânâbâgâvâzâtâmțana. Amin.
După asta, i-o zis la Simo că să îi fie frică de bărbat și să i se supună (tăt timpu, mai puțin dacă-i zice să-și schimbe religia, sau să omoare pe cineva) și să nu-l cicălească pe bărbat. Și p-aia le-o zis sa nu aibă relații intime dubioase. Și p-aia o mai zis un Tatăl nostru: Tatălnostrutcsfțâzâbâzț amin. Și p-aia, de-abia am așteptat să ies afară să râd în hohote, întrucât nu era tare comod sub bancă.
No, apoi cum îi datina, după tăte orele astea în care ți-i fome, meri la restaurant unde nu-i voie să mânci până nu zice starostele Tatăl nostru. Și-o durat ompic până l-o zis. Bemni-ar roata. Și după ce ÎN SFÂRȘIT mânci și bei umpic, dansează ăștia de s-o luat și p-aia dansează tătă lumea... p-aia Iuăn cade cu scaunu, tătă lumea se îmbată, Iuăn vrea să cânte și el, Iuăn îi enervează pe ăia de cântă, Iuăn îl confundă pe unu, mirii adună plicurile (plicu lu Iuăn o arătat bestial.. o făcut un fel de desen abstract pă el. O zis că aia i-i semnătura. Arăta ca o fircălitura. Într-un oval.), p-aia mirii mărg să vadă ce-o câștigat și gata. Pentru ei, gata. Că noi am găsit altă nuntă. Da fraerii ăia nu ne-o primit că n-am fo invitați și atunci am făcut noi chef la hotel. Unde cineva, nu dau nume, Soso, o fo pe val. Și unde am beut beutura pe care o furat-o Iuăn de la nuntă. Înainte să plece să caute shaorma. În Cugir. Și de-aici nuj prea bine ce s-o mai întâmplat, că o vinit dimineața și ne-am culcat.
The end.
 
căutare personalizată

100 Ro

100 Ro