Obri și fiola puturoasă

Așe cum am promis, am revenit cu o poveste despre pretinu nostru Obri. (Poveste adevărată).
                        
                                                            Obri și fiola puturoasă


Era odată Obri și stătea pe fântânele 46, sub familia lu Didu. Și la familia lu Didu, grupu de inițiativă creștină bemniai organizase o adunare. Pă vremea aceea membrii grupului erau copchii. Că, da...ne știm din scutece. Aveam vo... nuj... doișpe, trișpe aja. (citat din șasă cai). Pă vremea aceea, abia învățasem să ne dăm cu autobusu, că satu nostru îi mare și fain...și avem autobuse. Și cum ne-am dat noi cu autobusu într-o zi caldă de vară, ne-am fo oprită la Divertis Shop. Care Divertis Shop, păntru necunoscători, îi on magazin unie se vând tăt felu de porcării. Pântre care și preacunoscutele fiole puturoase. Care fiole puturoase, atunci când îs sparte, put a... beșină... a căcat... a.... ou clocit... . Revenind. După ce ne-am dat cu autobusu și ne-am cumpărat fiole puturoase din banii de caramele, ne-am dus cu părinții noștri la familia lu Didu. Să facem adunarea de care v-am fo zâsă. Ajunși acoale, părinții noștri s-o fo apucată de beute și noi... copchii bolunz.... ne-am pus la Didu în cameră și am citit basme. Nu. Ne-am dus la Didu în cameră, am deschis geamu și am văzut on taxiu. Binieînțăles, am țâpat fiola pe taxiu, am închis geamu și ne-am apucat de râs. Eeeh, da noi n-am știut că Obri, spaima copchiilor, îi taximetrist în timpu liber. (aka când nu îi căpcăun). Eeh, și n-am știut că aia era mașina lui. Și după vo on minut de râs, sună cineva la ușă. Tată-so lu Didu se oprește din beute...și mere ca tăt omu să deschidă ușa la musafir. Și când deschide ușa... on damf de ou putred cu urme fine de căcat și  nuanțe de beșină! Când să uită... era Obri cu fiola jumate plină în mână. Și s-apucă și urlă : ”Copchiii o aruncat cu sticlă după mine!!! Mni-o zgâriat mașina!!!” El ni n-o simțit putoarea de nervi... da tată-so lu didu...el da, că îi ținea parfumu hăpt sub nas. Între timp noi ne căcam pe noi de râs pe sub birou, pe după ușă, unie ne-am fo ascunsă, că doară n-am stat să ne prindă zmeul. Poveste adevărată. Dacă vă întrebați ce ne-o făcut părinții.... vă zâc că nimica... o fo a dreacu de fericiți când într-un bun final o închis tată-so lu Didu ușa și am scăpat de miros.