Epuraş, nu mai ai aripioareeee

Sărbătoarea asta care este Paştele... se vroia să fie un eveniment... in familie. Adică aşe cum se făcea păstă tăt până nu demult. Omenii ţineau post, frumos, nu mâncau nimică 2-3 zile, mai dădeau vo 7 kile jos, ca să aibă unde pune a doua zi la masa în familie. Careee masă în familie era foarte în familie. Adică se strânjeau ei fraţi, copchii, unchi, mătuşi, tetea rumitea, tăţ acolo şî să bucurau. Sau, noh după, caz, îşi plânjeau de milă şî de boli. Amu, îi altfel. Adică, noh... ne strânjem, poate că om mere la înviere, că doară dacă ne strânjem mai mulţi îi faaaain, merem ne râdem la beserică şî după aia ne proptim într-un oarecare birt de pe centru şî facem nijte shot-uri,nijte beri, ne râdem că ce mijto îs Paştile şi a doua zi, dacă ne ridică Sfântu din pat, merem la masă la bunici unde murim ompic de mahmuri. Că aşe îi generaţia noastră... şapoi când ne mere rău, se schimbă direcţia la ceas. Aşe că... draji copchii, sărbătoriţi fericiţi ca deobicei, sub pretextul sărbătorilor. Doamne-ajută-vă pă tăţi, feriţi-vă de excese (de sare, zahăr şi grăsimi), beţi cu măsură şî să ne vedem cu bine!!!
Să vă vopsească Epuraşu ouăle roşii!