muzica

De când am fo mică, am tăt ascultat muzică. Binie, când eram noi bebelași, părinții noștri mega cool ne băgau muzică de oameni dăștepți (pe care încă o ascultăm, că suntem dăștepți), cum ar fi Phoenixuri, Queenuri și alte măgării de genu. Da îi foarte interesant cum o evoluat muzica de atunci până amu. Așe că, luați de aci o clasificare a melodiilor din tătă lumea.
- În primu rând, cea mai largă categorie de melodii îi aia cu ”Te-am iubit și tu m-ai părăsit”. Probabil că 93% din cântece intră aci. Și ni nuj di ce îi inspiră divorțurile așe mult pe oameni. Aka... da... nu-s tare plăcute, da nu-i așe că îți vine brusc să scrii on cântec despre asta. ”Iee.... m-o părăsit... sufăr a dreacu de tare, hai să mă opresc din bocit și să.. scriu on cântec.” De aci o pornit și manelele... din căcatu ăsta de obicei prost, probabil. Chestia îi că divorțu nici măcar nu-i cel mai rău lucru care i se întâmplă unui om în tătă viața lui. Aka.. io n-am auzit încă melodiile ”Am paralizat”, ”Mi-o murit tătă familia și-amu stau în tomberon”, ”Ciomu m-o nenorocit”, ”Virgin la 57 de ani”, ”Avem sifilis”, ”Am orbit și nu mai văd”, ”Surdomut fără mâini”, ”Inundațiile” .. nu, stai că asta cu inundațiile s-o făcut.
- Mai îs cântecele alea care tăt tăt îs o metaforă... aka în loc de TU și IO NE IUBEAM, TU și IO îs ba copaci, ba scoici, ba porumbei, sau statui de sub porumbei care se uscau, sau mureau sau ceva de genu și care pân la urmă tăt la aia se referă. Da la ăstea, este loc de interpretat, aka, dacă io-s om normal, nepărăsit de curând, pot să mă gândesc chiar la copaci... care se uscă... și îi trist că se uscă.... Ăștia măcar se gândesc la tăt publicu, când fac melodii din ăstea cu metafore...că tăt omu poate să se sântă binie.
- P-aia mai îs melodiile apărute amu, în era noastră.... ălea care îs despre futai... da nu zâc fix cuvântu futai... da au tăt felu de onomatopee în refren, sau folosesc și-ăștia metafore ... mai.. urbane... Și clipurile de pe MTV, UTV, KISS TV și alte căcaturi de posturi tv.... îs la fel de expresive.. aka: se ia o domnucă cu cur și bube siliconate. Se freacă de părete și de domni, și se pune să se excite în timp ce ăia o filmează. Gata clipu, gata cântecu. Serus, Gheorghe!
- P-aia îs cântecele care n-au cuvinte și mesaj, da pă care dai din mâini ca ăia scăpați de la Hue... gen oboseșiăn. Nu pricepi nimnic din ele, n-au nici on dumnezo, da dacă ești bat, ni nu trăbă. Că numa dai din tăt ce apuci, ca și cum ți-ai fi băgat dejtele în oareșce priză.
- În ultima categorie intră melodiile lu Șan Pol. Ăsta, oameni buni, îi on fenomen... omu ăsta... face cântece în care bagă nijte sunete, aparent cuvinte în limba engleză. Da nu-s cuvinte, nu-s în engleză. Îs nijte chestii gen ”jamșapan, ciangapal, hueha, jenajeta”, mai degrabă... samănă cu bebelușeza... numa că-i zâce limba șampoleză. Și ce-mni place cel mai mult... îi că dacă te uiți la on clip de-a lui... el chiar pare că știe ce zâce... și și restu ominilor din clip... și în plus, dacă dai să coți versurile pe google.. atenție!.. le găsești, domnule! Și când le citești rămâi ciocan, că versurile pe care le găsești ni măcar nu samănă la silabe cu ce îi în cântec. da defel! Încerci să fredonezi și.. neee... nu se potrivește. Cre că îi genu de muzică ce mere pe principiu: fiecare să priceapă ce-a vrea mușchiu lui.