Unu din pretinii mei cei mai apropiați o crepat

Îs tare tristă... unu din pretinii mei cei mai buni... care o fo aproape tăt timpu lângă mine (aka 24 din 24) în ultimii 3 ani, și-o fo dată duhu azi de dimineață. După o comă profundă ce-o ținut vo 2 săptămâni, azi i s-o declarat moartea. Rip, samsungulețule, care ai făcut poze de tăt căcatu. Ți s-o bulit radio-u, da n-o fo bai, că ți-am luat card de memorie și mni-am pus cântece. Ai fo singuru telefon din tăte, care m-o ținut 3 ani... aka fără să te pierd.  Ș-amu, nu-ți mai mărg butoanele. De nu merea steluța, era una. Da nu mai mere verdele. Așe că te bag în dulap și mă trec la Nokia.
Cine îi de vină? Ăia ce te-o construit în așe fel încât să crepi după 3 ani. Țin minte și-amu că te-am luat pân 2007, vara. În vara în care mni-am pierdut 6 telefoane. Da tu ai fo mai special....că n-aveai găurică din aia unie să-mni agăț muțunache și alte mninuni. Nu făceai pre multe poze.. da erai bun... adică... puteam vorbi așe la tine...
Amu am lacrimi în ochi...și mă gândesc că futaiu ăsta de nokia are numa soneria ”trrrrrrrrrrrrrr! trrrrrrrrrrrrrrr!” . Chiar dacă n-aveai nici on joc, erai bun și pe budă. Că mă plimbam pân agendă și ștergeam numerele de telefon căpătate pân Jalnis. Și ce jmecher erai tu că aveai parolă la mesaje!!!! amu... asta este.... o să te țân în sertar până m-oi muta de-aci sau până te demontează Iuăn ca să îți facă autopsia. Mulțam păntru tot. Să te hodini în pace!