M-am făcut promoteră

În ultimele două săptămâni m-o țâpat mama la lucru, la Hipermegaultramarketul Cora să fac promoție la Gerovital. Și trăbă musai să împărtășesc io experiența asta mega hiper interesantă cu voi, pretinii mei.
Acoale mai erau ceva promoții...unie erau câteva bunoace ce dădeau tăt felu. Uniele mai intelijente, altele mai puțin... da ce mai contează, cât timp știu să-și etaleze chipurile mirifice? Mere una din gajici... într-o zi aglomerată... să își prezinte promoția. Și începe: „Bună ziua, avem promoție. Dacă vă cumpărați produse de 15 lei puteți să vă alegeți un cadou: o mască de păr, un șampon sau o ceară de coafat”. Clientu: „Tu-ți bați joc de mine?” Gajica ridică ochii și vede că îi chel. Da ca să se scoată, continuă: „Da, dar daca vă cumpărați produse de 25 lei, puteți să câștigați un foen”.
Apăi să nu vă zâc cu ce oameni ai de-a face la alimentara asta. Tăți sparții! Zâci că cineva s-o dus și-o adunat tăți homeleșii din spate de la Central și i-o angajat. să deie ceapă la clienți. și carne. ce dau ei acoale. Am avut onoarea să intru chiar și în vestiaru femeilor lucrătoare la abeceu cela. Fuai, cât de sexy. On rai. o cameră unie fomeile se dezbrăcau. Sună fain. Dacă nu te gâniești că multe erau grase, cu mustață și fără dinți. Și pot să mă jur că am numărat vo douăj de ciocușe. Ioooi, și cum stăteau ele în chiloți și le intrau chiloții în cur. Și cum mâncau măh ele sendviș în țâțele goale. binie, că țâțele nu se vedeau, întrucât le curgeau până în chiloți.
Șapoi să nu vă zâc de ceia de la pază. Frumoși și dăștepți...da nu prea. Mai binie zâs...urâți și proști. rău.
Da adevăru-i că ceia ce-o făcut pasu ăsta cu angajatu sparților...ăia n-o fo proști. Că doară le dau la ăștia salar de cânie de pasă... ăștia nu mai dorm pe stradă... lucră pe gratis... și tătă lumea îi fericită. Mai puțin io. Că am fo martoră la scena asta horror. Da horror.
Și apropo de sparte, săptămâna ce-o trecut m-am dus cu Blidu în Phi să ne petrecem. Și numa ce ne uităm noi după stele pe tavan...și vedem o mândră știoarfă cocoțată pe o masă, într-o rochie eleganta roz cu animal print, scurtă până fix la chizdă. I-am văzut gaura curului la doamna ceia în timp ce se flutura ea acoale sus. tăți cocalarii o prindeau de carnea ei sexoasă, noi ne făceam poze cu ea și cu maimuța ei... (o să și pun pozele pe feisbuc) și la on moment dat își face o poză cu noi. Și dimineață când mă uit... o urâtă!!!! uaaaai de foioioioi ce fățău de hâdă. Ce mutră de bărbat urât! Ce chip hidos! Ce imagine! Ai de capu meu! Apăi... atunci am înțeles... dacă era pe jos... îi vedeau tăți fața și chizda nu..și nu-și dădeau sama că-i fată. și de-aiaaa s-o urcat pe masă. Să fim siguri. În curând pe profilu meu de feisbuc..pozele cu maroul curului lui pisi. În curând.

Al treilea război mondial, noiembrie 2010

Îl așteptam cu sufletu la gură pe război. Ca să nu ne margă numa nouă rău... da să le margă și la alții. Binie, da se pare că o fo cioacă. Nu m-am așteptat la asta. Da, deloooc! Deși, ni nu sântem departe. Oam observat că tăt felu de tragedii se întâmplă... război între bere și tequila...și alte beuturi răcoritoare de genu lor. Oam mai observat că de ceva vreme tătă lumea se listează single pe feisbuc. Să fie oare o nouă eră a despărțitului?
Io cre că în viața amorească există sezoane, ca anotimpurile. Și am o teorie. Normal. Păi, dapi îi logic
Vara... ies mândrele. Se dezbracă, scot chieptu la soare, pticioarele și curu la plimbare pân oraș. Și atunci, flăcăii supraîncălziți și bătuți în cap de soare mărg de la combină în ale procreării. Din acest motiv, evident, cum mijește soarele, tătă lumea se împerechează. Și apăi, i-așe ni... de pân mai până-n septembere, cupluri cupluri happy happy joy joy. Eeeh, dapăi după aia vine toamna. sau iarna. ce-o fi. Soarele se ascunde, muierile nu mai scot pticioarele și curu așe mult pân oraș, țâțele se ascund pe sub oareșce plovere și geci ca să nu prindă pneumonie sau alte mninuni. Și flăcăii...ieu pă ei geci, pufoacie mari mari. Care îi fac să pară mușchiuloși. Muierile arată ca balenele în pufoacie. Da bărbații... ăia arată fain. și sexy. Mari, așe numa buni. Din motivu ăsta, muierile, bată-le vina, mărg de combină flăcăii în ale procreării. eeeh, șapoi îi lasă pe ceia de acasă, dacă n-au pufoaice serioase. Și îi lasă pe bieții, șapoi se pun „single” pe feisbuc... șapoi ceia flăcăi șed de plâng zâua, noaptea, zâua, noaptea.
Da tăt îi binie măh flăcăi! Io vă zâc amu de nijte locuri unie tătă zâua și tătă noaptea îi vară și mândrele se dezbracă. În acele locuri, ele scot țâțele și plimbă curu și pticioarele. Locurile ălea se cheamă CLUBURI și se găsăsc din beci în beci tăt la 2 metri cum meri în jos pă drum. Acoale mereți măh, de vă luați alte mândre și le combinați în ale procreării. Că acoale tăt îi binie că nime nu-și ie pufoaică pă el. Cum să-și ie, dacă-i vară? Mnoa, sper că v-o ajutat, dragilor fără pufoici. Lucruri bune se vor împlânta și păntru voi. Da mereți repidie, nu stați pe gânduri. Că minteni vine rebelionu, și trăbă să aveți ce țuca atunci când intrăm în anu nou la anu și la mulți ani. Să aveți ce f*rici. Noah. Numa binie, nu mai plânjeți.

Ți s-o bulit placa?

Dacă ți s-o bulit placa de păr, știm cu toții ce ai de făcut. Trebe să apelezi la meșteru Iuăn. Meșteru Iuăn, încă din scutece, o explorat secretele prizelor și a jucăriilor mele... în sensu că le-o stricat. Da amu că s-o făcut băeat mare, o învățat să le facă la loc... Și meșteru Iuăn.. știe să repare orice. La cele mai mici prețuri.
Știe tătă lumea că plăcile se strică... că doară atâta țin, cât au garanția.. un an, doi... Nu-ți lua alta, că doară-i criză! Apelează cu încredere la meșteru Iuăn. Ți-o face într-o zi! La numa 10 lei pentru fete și 20 de lei pentru băieți! Sunați la număru lui: 0762625389. sau la număru lui: 0762625389. Sau îl mai puteți găsi la număru lui de mobil: 0762625389. Sau, dacă nu-l găsiți la nici unu din numerele ăstea, încercați la 0762 62 53 89. Iuăn. Meșteru. Decât să fii urâtă, mai bine îl suni pe Iuăn Meșteru.
Repară-ți placa! Iuăn Meșteru.

Țara noastră.

Tătă lumea se plânje că ce de căcat îi țara noastră. Tăți dau din aripi și ciocăne că ei se duc, că Spania, Italia și alte țări dinacestea mai.. civilizate. Vezi de treabă! Mnie îmni place aci și mni-o plăcut tăt timpu. În țara asta poți face tăt ce vrei. Poți bea alcool de mic, că oricum nu te întreabă nime. Poți să îți cumperi de la magazân, cu banii de senvici, sau poți mere să furi de la bunu din beci... că la noi în țară tătă lumea crește copaci ca să-i transforme în alcool. Da' numa gândiți-vă... frate-mio bea de 15 ani și în alte țări încă n-are ave voie!!
Altă treabă îi cu fumatu. Aci la noi se respectă drepturile fumătorilor. Poți fuma unie vrea pwla ta că nu te întreabă nime nimic. în restaurante, în cluburi, în parc, în biserică...păstă tăt!! și mnie mi se pare normal. cee tăt atâta ăștia civilizații.... că la ei n-ai voie să fumezi? nu-i bai! la noi îi voie!
Vă plânjeți că-i scump, da defapt îi ieftin! Numa trebe să știi să cheltui cu cap. În ce altă țară ai mai văzut dumneata tequila la 2 lei shotu? Sau bere la 3 lei? unieee? probabil că nicări.
Aci la noi îi fain că poți mere în escursii... eftin.... meri, te dai pă tăt felu de munți și lacuri și nu trebe să plătești aproape nimnica. Dormi pă jos, mânci urși și ciuperci că avem păduri... și te speli în râu.. și uite așe ai pus de on concediu. Sau meri la mare... dormi pă jos, mânci ce-apuci, bei alcool eftin de la alimentara... și gata... ai pus de on concediu la mare.
Oamenii îs binevoitori și buni, mai mult ăia de la țară... da contează... că-s mulți. Binie, asta probabil îi mai mult valabil la zona dilontru Carpaților...că-n Sud... te și f##e Mnezo.
Salariile îs mici, îi drept... da la ce vă trăbă bani? că doară avem de tăte... porci, pisici, vaci, câini... care umblă în sălbăticie...pân oraș. Tătă zâua vezi câte on animal pân bus, pă trotoar.... să vânăm, că doară și strămoșii noștri din peșteră o vânat! Alcoolu, după cum am zâs, îi ieftin... noh! Ce tăt atâta Spania, Italia, unie chiar trăbă să lucri să-ți deie bani?
Ce mai îi fain la noi în țară îi că ni nu trăbă să ne chinuim să merem la școli scumpe.. că doară aci îți găsești de lucru dacă meri la sală și ai țâțe mari. Cu on muiuc s-o rezolvat problemu...faci rost de servici, ai bani, ai de tăte.
Nu mai tăt emigrați atâta, măh, oameni buni... doară ce-i cu voi? Nicări nu-i așe binie ca la noi! Și nu vă mai tăt luați de Boc, că nu-i vina lui...

Jocuri, jocuri

De ceva vreme ne-o prins boala jocurilor dinacelea de te joci p-o tablă cu pioni și mninuni. Și binie, amu nu asta îi important. Chestia îi că trebe să diversifici în serile ăstea de jocuri.... că altfel te plictisești. Înveți pă de rost cuvintele la activity, și așe mai departe. Mnoa, așe că amu, m-am gțndit io, draji pretini, cum să facem noi să diversificăm serile noastre sociale ca nu cumva să ne penetreze plictiseala.
Na, primu joc.... îi jocu ce ni l-o sujerat domnu de la magazinu de jocuri, adaptat. Fiecare are câte on pistol, sau câte on cuțit. Începe ăla cel mai mic și pușcă pe cineva. După aia, în sens orar, tătă lumea se pușcă pe rând. Cine moare ultimu câștigă.
Jocu al doilea îi cu pupat. Ăsta îl știu din moși strămoși, ne jucam la bloc când eram copchii. Deci... se pun într-o cameră fete și băeți, în număr egal. Se stinje becu și fiecare băiat tre să fută o fată. După aia se aprinde becu și pe fata pe care o futut-o, fiecare băiat tre s-o pupe. pe obraz.
joc de băut, iară. se aprinde televizoru și se dă pe știri. Se bea astfel: un shot păntru de câte ori zâc ăia ceva de Boc, un pahar de bere păntru fiecare accident de mașină, unu de vin roșu pentru viol și unu de vodka de câte ori auziți cuvântu ”criză”.
Spânzurătoare. Se ia o grasă și se spânzură de o grindă. Ceilalți oameni se gândesc la on cuvânt în magheara și îl mimează. La grasă i se dă drumul numa când o ghicit cuvântu.
Ruletă studențească, iară. Jocu ăsta l-am citit pe feisbuc. Se pune o muiere într-un lighean, în genunchi. Se pun 5 sau 6 handralăi în juru ei și se învârte ligheanu. În dreptu cui se oprește ... la ăla trebe să-i sugă măciuca. Și tăt așa.
Lanț. La jocu ăsta pot participa oricâți. Fiecare om trăbă să-și numească degetele. Aka să le deie nume și să le zică la tătă lumea. După aia, trebe să-și bage un deget în curu lu ăla din față. Ăla din față la ăla din fața lui și tăt așa, până se face on lanț. După aia, fiecare om trebe să încerce să ghicească numele dejtului pe care îl are în cur. Dacă nimerește i se scoate, dacă nu, trăbă să aștepte până-i vinie rându iară ca să mai încerce.
Noh, cam atâta deocamdată. Când mni-or mai vini idei, le-oi scrie să vă jucați și voi.

Noah

Ca să vorbești ardelenește trebe în primu rând să înveți să folosești corect ardelenismele. Așe că noi, Grupu de inițiativă Bemniai, vă prezentăm cu muchas loves, lecția #1 de ardelenească pură. 

#1. „Noah”. 

- se folosește ca să exprime bucuria: ”Noah, ce bine că avem bere!” sau tristețea ”Noah, ce trist că n-avem bere!”. Dacă il lungim ompic, poate să exprime dezamăgire: ”-Nu mai avem bere. - Noooooaaaaaah!” 

- Poate fi folosit ca propoziție interogativă: ”Noah?” sau exclamativă: ”Noah!” În funcție de situație, poate avea un milion de înțelesuri. De exemplu: ”Noah? merem să bem?”; ”Noah! Hai să merem! ” 

- ”Noah” înlocuiește cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze, atunci când la ardelean i-i lene să vorbească. 

Putem să-l folosim ca verb, de exemplu: ”Mă duc să noah”, situație în care el poate avea sensul: ”Mă duc să fac caca”. Sau putem să-l folosim ca substantiv: ”Mă scarpin la noah”, când poate avea sensul ”Mă scarpin la pwlă”. Poate fi folosit și ca nume propriu ”Mă duc la Noah”, unde el înlocuiește numele unei persoane. Exprimă propoziții întregi, de exemplu: ”-Unde-ai fost aseara, măh nenorocitule??? -Noah...” sau ”- ce faci? - apăi, noah...”. sau, cum ne-o învățat marele filosof Iuăn: ”Ia ce baga, ninje, noah..”. În loc să folosiți ”ăăăăăh” sau ”nu știu ce să zic” puteți lejer să folosiți ”Noah”. sau, avem situația cu ”deci”, pe care draji vorbitori de limbu român știți că n-aveți voie să-l folosiți la început de propoziție. Nu-i bai! Folosim ”Noah”. De exemplu, ”deci merem la bere” se înlocuiește foarte binie cu ”Noah, merem la bere”. Îi on cuvânt ce poate însemna ce vrea mușchii tăi. Binieînțăles că îi foartie important tonu pe care zâci ”Noah”, ca interlocutoru dimtale să priceapă ce vrei să-i spui. 

Ca să îl folosești corect, tre să baji de samă cum se pronunță. Nu-i așe ușor. Noah.. s-o luăm pe sunete. Prima literă... N.. se citește mai mult ca MN... mai puțân M și mai mult N... mN. După aia îi litera oa... care defapt îs două litere da se citesc cumva laolaltă... și o și a deodata... oa. Și binieînțăles, H-ul de la sfârșit îi mut... aka... nu se pronunță tocmai de tăt. Probabil n-ați priceput nimica, da dacă exersați o sa vă intre în obijnuință. 

Și mă gândeam io

Dau amu păstă on articol, în timp ce făceam io risărci, despre... fantome. Și mni-am amintit de fantomele de la apahida și alte alte articole cu fantome. Și era aci, în ultimu pe care l-am văzut, o selecțe de vezi doamne fotografii!! din tăte timpurile. cu fantome. Am observat că tăte fantomele ăstea... când viu să te bântuie, se îmbracă frumos. Io n-am văzut una dezbrăcată în tăte pozele. Și nu-i lojic. Fantomele, doară când mărg acolo în lumea ceilaltă... nu-și iau hainele cu ele... că ălea stau și putrezesc în cimitir. Sufletu mere practic dezbrăcat! Ăsta îi adevăru! Ș-atunci, dacă sufletu mere dezbrăcat... ar trebui să vie înapoi la bântuit, tot dezbrăcat! Că așe îi logic. Și atunci să-mni explicați voi mie, di ce în tăte pozele fantomele îs îmbrăcate. Că așe îi trendy?? Sau îs rușinoase, te pomeni? Îs pudice?? să nu li se vadă cucul ? sau di ce?
Dacă ălea îs adevărate (fantomele, da probabil că nu-s adevărate), atunci... să se dezbrace. Și dacă ălea adevărate vin dezbrăcate... atunci.. fantomele negrilor îs ca un fel de pată de întuneric? Care se plimbă aiurea?
Oare câinii după ce mor, ne bântuie? Și ăia cum arată ca fantome...oare? Sau restu animalelor... ce amuzant ar fi să ai o fantomă de struț. haha. Sau să mă bântuie o broască țestoasă. Sau nijte pești. Oare fantomele de pești bântuie pe uscat?
Vă rog frumos să mă ajutați să descopăr adevăru. Că poate am vreo fantomă de cangur în apartament și io nu știu. Mulțam.

Din seria "superstitii": blestemul lui Cata

Pretina noastră Diana, care are o fantomă în casa unde stă ea în Ciuc, ne-o zâs mai demult o vorbă din popor. Că cine are noroc în cărți, n-are noroc în dragoste. Și de când am început să jucăm poker și să ne pierdem banii, am avut destulă vreme să verific teoria. Luând așe, pe rând.... cel mai recent caz și poate că cel mai relevant îi cazu Ioji. Care Ioji ne-o luat banii tăt el, tăt el în ultima vreme. Dar, de când o combinat-o pe stăpâna inimii lui, pierde. Asta îi.. soarta, domnule! După aia... cazu lu Radu mamii (care se par că totuși citește blogu și vede că scriu de el)... care Radu mamii, de când îl tăt fute Diduț (de ea pot să scriu, că nu citește veci), tăt el câștigă la poker. Mai pierde câteodată, asta din cauză că există o oarecare confuzie. Deci, asta dovedește clar că superstiția îi adevărată...și de aci deducem lojiiic că pe pretinu nostru Cătă nu-l iubește nime, că tăt ne face de bani....nici măcar mamă-sa. Nici măcar prima lui iubire, cu care azi mâine face on an. Nici măcar bună-sa, sau vecina de la parter. Nici Obreja, nici câinii din fața blocului, nici mâța lu Didu, nimeee!! nime nu-l iubește pe Cătă. Așe că...nuj... vă rog frumos, iubiți-l careva...măcar o săptămână, sa-mni scot și io banii ce i-am băgat. Mulțam fain. Aștept.

În Brașov se bea mai mult ca la Cluj

Brașovenii beu mai mult ca noi... ăsta îi adevăru... on fapt dovedit vineri la Booha College Party. Or gătat tătă băutura și unu o și crepat așe rău, că o fo musai să-l ducă cu ambulanța. Asta o fi probabil din cauză că noi ardelenii nu-i considerăm ardeleni. Și și-ar dori ei să fie. Da nu-s.
Weekendu nost o fost fain, așe în mare... am stat cu berișorii noștri troagheri (pe care îi iubim nespus, chiar dacă îs din București) și cu pretinii lor care acuma îs și a noștri.
Vineri seara am fo la Party... mare lucru! Io așe m-am distrat, că foioioi! P-aia am mărs la cabana unie o borât Iuăn mai demult și am mai chefuit încă ompic, pân la 6 dimineața.
Sâmbătă am făcut pe turiștii, ne-am dus pân la Bran să vedem castelu și n-am mai intrat, că fătărăii o pus 20 de lei intrarea. Ceeee pana mea? în vremuri de criză, dai atâta numa ca să îl coți pe dracula ?? În schimb, de banii ceia, ne-am luat prostii de la bazar. Mai era acoale un castel, cică „al groazei” unieeee era mai eftin. numa 15 lei. Și chiar îl vedeai pe dracula, fără să trebuiască să-l coți. Nu, că aș fi dat 20 de lei și la castelu vieții, dacă în banii ăia intrau și-o masă caldă, și cazarea pe 2 nopți, on masaj la glezne și alcool. Dar nu s-o gândit, așe că n-am dat...că și-așa l-am văzut cam de 13 ori. este o fântână acoale, unie arunci bani și ți se îndeplinește o dorință. Poate că pentru aia dau oamenii 20 de lei. Să margă să arunce bănuți în fântână. Părerea mea îi că ți se împlinește dorința numa de te țâpi înlontru și culegi bănuții de pe fundu hăului...strângi de acoale câteva milioane și...gata!
Îi foarte enteresantă mentalitatea turistului..... nu se traje pe cur de la nimic. Parcă omu, odată ce se apucă să cutreiere lumea în lung și în lat, se tâmpește. Și astfel, se apucă să arunce banii pe tăte prostiile, inclusiv pe dorințe. Pe lâgă dorințe, pot să-și cumpere tăte căcaturile inscripționate cu Dracula și ”welcome to Transilvania”. Numa chiloți n-am văzut, în rest de tăte. Și turiștii, prostiți și vrăjiți de atmosfera bazarială... aruncă banii în tăte părțile.
La fel era și în Sighișoara, unie ne-am oprit când veneam spre casă. Măcar acolo nu dai bani să vezi cetatea. Foartie frumos și magic locu cela... probabil și de la damful de canal care te cutremura când ajunjeai sus. Sute de tarabe cu prostii inscripționate cu Sighișoare..și again, Dracula. Nici nu cred că o avut Dracula mare legătură cu Sighișoara, la fel ca și cu Branul, de altfel. Îi drept că o trecut pe acolo.... dar Vlad Țepeș, cum zâce cartea de istorie, o domnit în ceea ce era mai demult Țara Românească. Asta nu contează pentru vânzătorii de prostii.... dacă Vlad Țepeș se vinde, Vlad Țepeș vindem! Și dacă-i musai, trajem un om în țeapă! La asta nu cre că s-o gândit încă. Da oricum, mie Sighișoara îmni place.
Din amândouă locurile (Bran și Sighișoara) mni-am cumpărat câte on pahar din ăla de țuică...cu 3 lei fiecare.
Aaa...și era să uit să vă relatez despre vreme... La început de octombrie, unie am fo noi o nins. O fost așe de frig, că am murit ompic pe dinlontru. Mni-am luat tri părechi de adidași pe sub bocanci, și tăt am înghețat. 7 fuste si 5 părechi de nădragi, pluuuus țițo nădragi pe dedesupt. 9 căciuli, 3 pelerine și 2 umbrele. Degeaba.... o fo cancer!!!
Mno.. apăi mulțămim la tăți cei unșpe verișori de la Brașov land că ne-o gazat și ne-o iubit... și nu ne-o lăsat să murim... Ni-i dor de voi și când viniți la Cluj, promitem să vă iubim și noi.
Omului care a decedat la Booha Party, în caz că citești postarea, lasă-ne on comment, să știm că ești binie.
No, la bună vedere! Pa!

Tăt aceeași poveste

An de an, să gată vara și vine.... cică toamna. Asta nu-i toamnă...ăsta îi cancer. Îi așe frig afară, că mni-o înghețat sufletu. Și creeru. Îi atâta de frig că îmni ieu două părechi de nădragi, două geci, tri-patru bluze și două părechi de păpuci. Și mă bag așe în pat noaptea, trag două plapume pe mine...și tăt mni-i frig. Afară dacă omblu ni nu-i așe rău, că mai bate câte on soare pă mine.. da în casă, fraților....n-am cuvinte să vă explic. intru în casă și mni-i mai frig ca afară. În loc să dau geaca jos, trăbă să ieu pă mine. Tăte astea din cauza troagherilor responsabili cu caloriferele. Di ce chizda mânie-sii nu mni-am pus io centrală?? că așe am gândit io.
La noi în bloc s-o făcut țurțuri. La babe le-o înghețat balele și secrețiile de tăt felu. Moșii, de frig, s-o tranformat în babe. Ăștia ce-au copchii mici aleargă disperați că le îngheață bebelașii, fructe ale iubirii, și n-au loc în cămară să-i ție păstă iarnă. Iuăn, de supărare, nu mai mâncă. Ușile fac grevă și nu se mai trântesc...ș-apoi îs geamurile... nu s-ar aburi, în aprejderea lor!! Și în haosu ăsta...administratoru, singuru nostru salvator.... nu-i. Că s-o dus în concediu. Mă întreb, oare unie o fujit domnu administrator? La mare... unie-i cald și soare? oare? Sau în insule? unie-i cald și liniște? Sau la ski? Nu la ski, că nu-i zăpadă. Unie s-o fi dus, de ne-o abandonat pe noooi, plătitori cistiți de taxe, aci în canceru ăsta? Nu știe nime. Sună interfoanele ca dracii și îngheață toate babele. Îi haos, vă zâc. Șapăi mama mni-o zâs că să stau liniștită, că până pân 15 octombrie ni nu ne dă căldură. Fută-vă dumnezo!!!!! Mă mut la love, că are centrală.

Vasilică de la noi în sat o ajuns la facultate

Era odată unu Vasilică la noi în sat. O gătat liceul și-o fo vinită la facultate la Cluj. Apăi Vasilică și-o făcut el bagaju, și-o băgat în el zveteru ce i l-o fo făcută buna Marie, ciorapii de lână ce i-o fo făcută mânie-sa, clopu căpătat de la bunu Doru și o păreche de nădragi luați de la osăr. Și pe lângă tăte ăstea și-o pus trișpe borcane cu zacuscă, doișpe cu gem, mălai, lapte, nijte uouă, o găină și trizăci de litri de pălincă. Și așe cu tăte ăstea îndesate într-on sac de rafie și încărcate în căruța lu badea Gheo, o vinit el la Cluj.
Ajuns aci, prima și prima oară s-o dus de-o dat găina la decan și o împărțit nijte pălincă pe la ceilalți profesori. După aia, o mărs de s-o cazat. Acoale s-o împretenit cu colegii lui de cameră care l-o fo învățată ce-i aceia bae, cum se pornește dușu și foartie important... că nu tre să să spele în lighean ca la țară... și nu tre să-și puie o oală lângă pat unie să să pișe când îi vine noaptea.
Primu an o fo mai greu. După aia, deja în anu 2, Vasilică de la noi din sat era tare jmecher. Clopu lui era la modă... și ochelarii lu bunică-sa erau. I i-o furat în vacanța de Paști, când o mărs în vizită. O mai tras pă el nijte nădragi mov de la soră-sa, și-o mai luat ceva căcaturi din osăr.... și s-o făcut hipster. Merea pă la party-uri de hipsteri, fuma tăt felu de prostii: gazon, fân, ce mai avea p-acasă. Tăți îl credeau cool.
În anu 3, Vasilică o descoperit lângă Căminul zero....o clădire nouă. Obosessionu. Și o mărs acoale zi, noapte, zi noapte, zi, noapte.... pân la urmă și-o schimbat și freza și și-o făcut freză de-aceia de struț. În Obosession era cool Vasilică, că era sânguru cu clop. No. Și-apăi unieva în vacanța de Paști.... o vinit Vasilică acasă la mânie-sa și i-o zâs că se face gay, că fetele nu-l plac. Normal că nu-l plăceau, că doară arăta ca un hipster gay. Mânie-sa de nervi, i-o tăiat pula și l-o pus în poartă, să-l vadă tăt satu. Să să învețe minte copiii că nu-i binie să faci dinastea. Pân la urmă Vasilică o murit la naștere. The end.

La Ionel la cabana

Lol. Feisbucând io azi de zor, am dat păstă o poză și păstă on link care trimitea la site-u cabanei lu Ionel. Paranteză: La cabana lu Ionel ne-am îmbătat de câteva ori până am picat jos. De fiecare dată când am mărs, mai ales ultima oară (de-am dansat pă Dacie), am murit câte ompic, de beți. Ca să înțălegeți mai bine... când ajunji la Ionel la cabană, prima oară scoți beutura și începi să bei. Oricât ar fi ceasu. După asta, bei bei bei afară până ți se face frig. Că afară la Ionel sunt bănci și mese unie te poți îmbăta. După ce se face frig afară te muți în casă, unie îs sală de chef...unie... te poți îmbăta. Și bei în neștire până te duci și te culci. Dacă ai noroc  îți nimerești și patu... Îs nijte camere mijto la Ionel unde te poți îmbăta, desigur. Sex nu prea-ți vine să faci că-i prea cald în camere... da în schimb te poți îmbăta. Și cam asta se întâmplă când merem noi...și alții.... la Ionel. Bem la voley, la folbal, la ping pong, afara, in casa, peeeeste tăt. Poate de asta m-am mirat când am citit pe site-u cabanei La Ionel următoarea frază: Datorita linistii si izolarii, acest loc te imbiie la meditatie si la regasirea de sine. 
Și acuma să împărțim fraza în bucățele și s-o analizăm, ca nijte copii cuminți ce suntem. Datorită liniștii. Exprimă faptu că înainte să ajungi și după ce pleci....îi foartie liniște. Că la noi.... bubuie inclusiv m****e.  Izolare e, într-adevăr..... nu vine Obreja dacă faci chef. (paranteză: M-am hotărât ca de-acuma Obreja să fie numele general al vecinului ciufut care vine cu mătura la ușă când dai chef) Acest loc te imbiie ...probabil te îmbată, mai degrabă... nu știu cum zâceți și voi, da io așe văd lucrurile. La meditație.... asta îi tare tare adevărat. De multe ori am șezut și m-am gândit... am meditat: să mai beu... să nu mai beu.... să îl ajut pe ăla să iasă din râu? să mă culc....să nu mă culc.... cine sunt cu adevărat? Eu sau o clonă de-a mea....beată? La regăsirea de sine... evident. Pentru că dacă bei pe mult poți să te pierzi...și după aia...trăbă să te găsești. Ăsta îi adevăru.... Ne-am regăsit și noi de multe ori...pe sub mese... p-afară, pe lângă foc... pe-acolo... Deci fraza îi total adevărată, dacă privești lucrurile în profunzime.
După aia urmează un textuleț foarte touching, cică... care zâce că să nu te mai uiți le meciuri și la seriale, să te uiți în ochi la copii, ceva cu bătrâni și ceva cu soții care zburdă veseli. Destul de gay așa. Dacă vreți să-l citiți.... ăsta îi linku: http://www.pensiunealaionel.com/
Peste tăte... vă recomand din suflet să mereți acoale că îi beton. În afară de tăte chestiile alea ce poți să le faci.... poți în special să te îmbeți. Aer curat... tot ce vrei.

Limbaj de stadion

Am fo cu băeții pe stadion în marele oraș Alba Iulia la derby-ul ardealului. Prin stadion vreau să zic on fel de ruină ovală, cu scaune vai de capu lor, pe un deal, cu on câmp verde în interior. Și prin derby-u ardealului vreau să zic mare meci între U și CFR. 

În momentu în care fiecare din ăia 8000 și ceva de inși o intrat în incinta respectivului așe zâs stadion, s-o lepădat de tăt ce o însemnat bună creștere, bun simț și de fiecare urmă fină de educație. În schimb s-o înarmat cu un vocabular conținând un minim de cuvinte: pulă, chizdă, măta, muie, sugi, du-te. Și pe tăt parcursu meciului o combinat în tăte felurile aceste cuvinte deloc complicate. 

Acești oameni super culți, dealtfel, n-o vinit tocmai păntru meci, ci ca să câștige concursu de urale vesele între galerii. Ce-am înțăles io din folbal și gândirea suporterilor:

- Dacă pierde echipa cu care țân ei (să îi zâcem U), arbitrul o furat. 

- Dacă U câștigă, arbitrul o fo corect.

- Dacă unu de la U o picat pă jos, îi fault. Dacă unu de la CFR pică pă jos, îi simulare.

- Dacă CFR dă gol, o fo offside și arbitrul n-o văzut. 

- Dacă unu de la U îi în offside, nu-i adevărat, că n-o fo offside și arbitrul fură. 

- Jumătate de galerie nu știe ce-i ăla offside. 

- Tăți se pricep la folbal, mai bine ca arbitrul.

- Dacă ei ar fi pe teren în locu jucătorilor, ar câștiga.

- Nu meciul îi important pentru ei, important îi să cânte frumos și să-i înjure pe CFR. 

- Ei văd hands în fiecare fază. Chiar și când prinde portaru mingea. 

- Dacă joacă Steaua cu Dinamo, galeria de la U mere la meci să strige „Muie CFR!”

Într-adevăr, atmosfera trăbă că-i frumoasă... dacă nu bagi în seamă versurile foarte frumoase ale cântecelor galeriilor. Vorbesc de amândouă galeriile, pentru că nici ăilalți nu-s mai coolți. Da-s mai puțini. Nu trăbă să cezurăm poporu, zâc io... da parcă ompic de carte nu-i strică. 

Adunătură de sparți ce-o fo acolo. Nime n-avea loc să șadă că țiganii stăteau în picioare pe scaune și scuipau semințe. În loc să curețe stadionu după ce s-o golit, mai bine că i-o dat foc. Galeria de la U vorbește de studenți... da ăștia majoritatea n-au nici o treabă cu școala. Pentru că-s scăpați de la școlile speciale de copii retardați, abandonați de părinți prin casele de nebuni.

Imaginea o fo beton... să vezi copchii de 5-10 ani care strigau așe veseli „Muie la arbitru!! Să ne sugă pula!!” Și mai beton o fo să vezi oameni în tătă firea ce slobozi la gură erau. 

O mizerie, pot să zâc. Da am ghicit scoru și Ioji tră să-mi dea o bere. 

grașii

Am nijte membri în familie care-s așe mai... grăsuți. Iuăn și Radu, mai concret. Iuăn nu se supără, Radu oricum nu citește ce scriu. Că nu știe... Și ei o fo muzele mele când mni-o vinit postarea asta.
Lumea are nevoie de grași... și ești gras, atunci când:

Ai vise erotice cu sandwich-uri si pizza. Și pe pretina ta o cheamă Shaorma.

Cand stai tu jos, restu oamenilor tre să stea în picioare. Că n-au loc.

Pretinii tai au lacăt pe frigider.

O început să ți se dezvolte sânii, fie că ejti băiat sau fată.

Singuru XXX din viața ta, îi cela de pe tricou. Din XXXXL

Sportu tău preferat îi statu la coadă la fast food.

Păntru tablou' de la sfârșitul clasei a 12-a o trebuit sa te pozeze pe bucăți, că n-ai încăput într-o sângură poză.

Tăți te strigă “Grasu”, “Obez”, “Balena”, “Umflatu’” samd.

Când meri cu avionul, trebe să plătești pentru 2 locuri.

Nu ți-o vezi numa în oglindă.

Ai mai multe părechi de buci decât un om normal (si un om normal are una). 

A inviat Jay's-u'!

Draji clujeni de pretutindeni,
Poate că vă amintiți vechiu Jay's de pe clinicilor 10. Cela ce era plin de oamini în tătă zâua. Dacă nu vă amintiți, dațâ-mi voie să vă reîmprospătez memoria.
Acel loc sacru care era, înainte să se deschidă Jalnisu, acel loc în care studenții clujeni se adunau în vederea combinării.
Acel loc în care fetili clujence și-o ptierdut virjinitatea de mai multe ori.
Acel loc în care te urcai ca boul pe masă și dansai în ritmuri retro...
Locu ăla în care ne-am combinat, răscombinat și răsrăscombinat cu necunoscuți, cunoscuți și câteodată chiar între noi.
Locu ăla în care meream sară de sară și nu ne săturam de ”Rivers of Babylon”. Că cu aia începea playlistu amu-s  5-6 ani.
Locu ăla unie nici măcar arabii nu erau așe urâți. Acoale unie eram pretini tăți.
Locu ăla unie am murit de atâtea ori...unie am pierdut telefoane, am borât în budă, unii chiar s-o spălat în apa din buzile celea...
Locu ăla... care la on moment dat s-o închis... și forțați de împrejurări o fo musai să ne mutăm tăți în pișatu cela de Jalnis... loc în care umblă numa cocalari și disperați, unie îi tăt aceeași muzică de când s-o deschis, unie îi 5 lei o bere și 8 lei intrarea... sau chiar 12-13 sâmbăta.
Ne-am săturat tăți de Jalnis... merem acoale și ne luăm de cap când bagă fututu ăla de DJ Roxette.... ne-am săturat să sparjem 13 lei să bem o bere... NE-AM SĂTURAT!
Rugăciunile noastre o fo ascultate de către bunu Mnezo... și... s-o redeschis Jay's-u. În tăt același loc, da puțin mai tare... (și ni nu mai pute așe tare)
Ca să vă faceți o idee... muzica îi faină și playlistu deschis la public. Locu-i tăt ăla, de pe clinicilor 10. Berea îi 3 LEI! Și tequila tăt 3 lei! Ca să intri trăbă numa să treci pragu, nu tre să plătești taxă de intrare. Și domnu patron o promis că intrare ni n-o să baje veci.
Studenți de pretudindeni, uniți-vă înspre rugăciune sară de sară în ceea ce-a fost odată Jay's și ceea ce este azi Paint Pub.
Grupu de inițiativă Creștin Bemniai se mută acoale.... ne găsiți pe mese, sub mese, pe lângă mese.
Adio, Jalnis... cu stufu tău cu tăt!

September Boschetarium Fest

Cică un festival cu TRADIȚIE, vezi doamne, al berilor, care se ține anual la Cluj. Binieînțăles, cu sprijinu preamăritei primării. Să mă pupe undeva. Decât anual, mai degrabă anal aș zâce io. Că de la an la an tăt mai beșinos îi așa zisu festival TRADIȚIONAL.

La festivalu ăsta extraordinar, mare lucru nu se întâmplă... tradițional, vorbind. Aka de la primele ediții o fo tăt tri zâle cu mici, bere, frigărui și cârnaț la prețuri de tăt căcatu. Pe lângă cele 100 de tarabe la care la tăte se vinde același lucru (toate cele enumerate mai sus).. mai găsăști acoale o putoare incredibilă de mici amestecată cu damf de boschetar și zamă Boss de cocalar. 

Îmni amintesc din tinerețile mele când o fo primele ediții. Eram cre că pân a 6-a sau a 7-a când era cool să meri acoale să te întâlnești cu jmegherașii de cartier. Ș-amu, tăt la fel îi. Tăt copchii de a 6-a și a 7-a mărg. Ca să se cocalareze împreună. Da țiu minte că, primele dăți la festivalu ăsta, vineau vo 12-13trupe. 3-4 pă sară, nume mari le vremea ceea... din ce știam noi, dară. Paraziții, Iris, Phoenix, Compact și alții de genu, în aceeași ordine, ani la rându. Asta poatie că o băgat cuvântu tradițional în propoziție. Că vo 5 ani, tradiția era ca să vină tăăt aceleași trupe, să cânte tăăăt în aceeași ordine tăăt aceleași melodii. Da era fain, cu tăte că edițiile 2,3,4,5 s-o ținut tăte în octombrie, în loc de septembrie. Măcar vineau grași din muzica românească. 

La on moment dat, o început să aducă sfânta primărie organizatoare de festivaluri, formații de handicapați gen DJ fkbsjfbjw, sau DJ HBWKDB, etc. Adică, din ăia ce n-aveau nici o treabă cu muzica. Tăte blondele o trecut pe la September fest. Tradițional.Și binieînțăles, publicu tăt mai retardat, de la an la an. tradițional. Copchii adunați de pă străzi, handicapați, țigani, cocalărimea de mănăștur, grase și urâte, târfe, boschetari. Cam așe îi publicu TRADIȚIONAL de la festival. 

Anu ăsta, s-o jmecherit. O ținut festivalu berii într-on.. atenție... într-on cort. Care cort o adăpostit o scenă cât patu meu, unie o vinit vo 6 trupe în 3 zâle și sub care cort s-o adunat tăăăăți boschetarii clujeni. Unu n-o lipsit. Binieînțăles, atmosfera puturoasă nici ea n-o putut lipsi. Trebuia să pună careva o bombă și scăpam de cerșetorii noștri mândri. La ăștia s-o adunat copchiii retardați de 12-15 ani scăpați de-acasă. Copchii handicapați, cocalari și pițipoance de mici. Ăștia o vinit numa să să vadă unii pă alții și să își tragă poze cu telefonu cu becurile celea colorate ce sclipesc pă scenă. Binieînțăles n-o putut lipsi nici handicapații din galeria de la U. Adică troagheri, copii handicapați evadați de pân orfelinate, spitale de bolunzi, ciungi, pă care îi urăsc și părinții lor...care n-au nici o treabă cu folbalu, da le place să bată frânari.  Noa ș-apoi oaminii ășta extraordinari o alcătuit publicu extraordinar. Binie, că pe lângă ei, mai eram și vo 3j de inși care ne-am ascuns spărieți în spate... care ne-am dus să ascultăm o muzichie. 

Organizatorii nijte retardați și ei. Pentru prima oară am văzut BANICIU (on om mare din muzica românească, nu on pișat de Andreea Bălan) să cânte în deschidere la Bere Gratis (care sună bine, da nu se compară). Asta ca asta, da în sara asta COMPACT o cântat în deschidere la Hazard (cine pana mea îs ăia? vă întrebați normal... îs o trupă care cântă coveruri în Jalnis.) Da, și ORGANIZATORII RETARDAȚI o considerat că Hazard (whatever) îs mai tari decât Compact. 

Pot să zâc numa că pchișeții de organizatori își merita ultra retardatul public. Și ultra retardatul public merită să bea chișet de-acela cum se vinde la festival. Și la anu, io pun bombă în festivalu vostru tradițional, să vă duceți dreacu cu primăria voastră de căcat, mânce-v-ar boschetarii și cocalarii de mănăștur. Că vă meritați soarta, bemnio-ați să-mni beți. Huooooo!!!

Concurs

Draji pretini,
Noua ne place berea. Daca si voua va place berea, faceti binie si ajutati un copchil sa castige 100 de beri. Ca sa castige tre sa aiba cele mai multe like-uri la poza asta
http://www.facebook.com/pages/Booha/292102272580?v=app_4949752878&ref=ts#!/photo.php?pid=7184679&id=694006392&fbid=493742546392&subject=292102272580&ref=nf
Ca sa-l ajutati, trebe sa intrati pe facebook, sa dati like la pajina Booha si p-aia like la poza lu Ioji. Si daca castiga Ioji va da beri. Daca va bagati si voi in concurs, promitem sa va dam si noi voua like-uri. E vorba de 100 de beri. Serios.

Despre Champions League și cum o călcat Ioji într-on căcat.

Io cu Ioji ne-am desprins de omenire și am fo lucrată 3 zile la stadionu CFR. O fo fain, mnie cel mai mult mni-o plăcut că ne-o dat mâncare pă gratis. Binie, noi ne-am dus mai mult să ne uităm după folbaliști...da n-am pe văzut. În principiu, am muncit ca nijte sclavi îmbrăcați frumos... da io m-am râs. Că o fo amuzant. Am umflat mingi și am făcut risipă de hârtii... și am lipchit steluțe... și... am umblat cu xeroxu...și cu faxu.. și spre mirarea tuturor, io n-am stricat nimica. Cel mai da cel mai mult mni-o plăcut cum ne-am luat acasă multe cadouri. Că prima chestie, ca românu, o fo ”hai să vedem ce se poate fura!”. Binie, că n-am furat numa chestii care ni se cuvineau, defapt. De exemplu, pixuri, și tăt felu. Eh, și mâncare, asară... și o bere. Și o minge dinaia.... și...pungă... și tăt felu, amu ni nu mai știu.
Important îi că CFR-u o bătut. O jucat cu nijte oameni îmbrăcați în neon. La ei în echipă era unu Cabral și ea negru. Scoru o fo 2-1. Cam atâta.
Mi-o plăcut cum ne-am distrat de un pretin de-a nostru, că pretină-sa îi grasă și urâtă (el o zâs) și că el îi gay (noi am zâs)... și am mai râs și de pretina lu Ioji că-i carmolită ... și am mai râs noi, da amu nu mai știu di ce.
Cel mai tare o fo când ne-am dus cu Ioji pă teren și Ioji o călcat într-un căcat. Ceva U-iști, probabil.
Atâta de la Cluj, bye bye.

Zâlele la maramu

Am fo la maramu pe weekend. La Târgu Lăpuș, la familia lu Blidu. Îi fain acoale.... tare fain, chiar.
Am fo culeasă cam o tonă de mere de pă jos... de pe iarbă, de pân baligă, de sub copaci, de sub pământ... de pân gredină, defapt. Și m-am gândit io la o treabă... ce chestie enteresantă, domnule. Românu de la țară lucră tătă viața lui să puie de-o livadă faină. Și plantează copacii, îi grijește, îi udă, îi stroptieștie cu anti-goange, îi tăt fute în noroc până cresc copacii mari. Și când se coc roadele mninunate ale copacilor... aka mere, pere, prune și alte cele.... se apucă (așe cum am făcut noi sâmbătă tătă zâua) și culege fructele.... și le culege, le pune pă tăte într-on loc, se chinuie și tăte astea numa ca să facă beutură pălincoasă. Alcool, tată! Pentru asta efortu! Pentru alcool! Că unie-i alcool, îi poftă de muncă, fericire și pace!
Și-amu, să vă explic di ce îi fain acoale:
- La Târgu Lăpuș, numa joia îi târg. În rest îi numa Lăpuș.
- La Lăpuș poți să-ți iei păpuci, blugi, iphone și altele de la un magazin din târgu mureș care umblă pe stradă. Toate la 20 de lei.
- La Lăpuș, IEȘI AFARĂ!
- La Lăpuș, oamenii cu scaun la cap îs puși pe foc păntru grătare.
- La Lăpuș nu e Obri.
- La Lapuș ai trizăci de găini și nici una nu-i a ta.
- La Lăpuș, peștii trăiesc și pe uscat.
- Pân Lăpuș trece numa Lăpușu.
- La Lăpuș ai de tăte și dacă n-ai, faci rost.
- La Lăpuș, oriunde ai fi, ești în fața bisericii. Și Cristi îi păstă tăt.
- La anu și la mulț ani.

Așe că dacă vreți să mereți într-on loc să vă veseliți, mereți cu încredere la Lăpuș. On loc deosebit.
Sănătate!

Obri și fiola puturoasă

Așe cum am promis, am revenit cu o poveste despre pretinu nostru Obri. (Poveste adevărată).
                        
                                                            Obri și fiola puturoasă


Era odată Obri și stătea pe fântânele 46, sub familia lu Didu. Și la familia lu Didu, grupu de inițiativă creștină bemniai organizase o adunare. Pă vremea aceea membrii grupului erau copchii. Că, da...ne știm din scutece. Aveam vo... nuj... doișpe, trișpe aja. (citat din șasă cai). Pă vremea aceea, abia învățasem să ne dăm cu autobusu, că satu nostru îi mare și fain...și avem autobuse. Și cum ne-am dat noi cu autobusu într-o zi caldă de vară, ne-am fo oprită la Divertis Shop. Care Divertis Shop, păntru necunoscători, îi on magazin unie se vând tăt felu de porcării. Pântre care și preacunoscutele fiole puturoase. Care fiole puturoase, atunci când îs sparte, put a... beșină... a căcat... a.... ou clocit... . Revenind. După ce ne-am dat cu autobusu și ne-am cumpărat fiole puturoase din banii de caramele, ne-am dus cu părinții noștri la familia lu Didu. Să facem adunarea de care v-am fo zâsă. Ajunși acoale, părinții noștri s-o fo apucată de beute și noi... copchii bolunz.... ne-am pus la Didu în cameră și am citit basme. Nu. Ne-am dus la Didu în cameră, am deschis geamu și am văzut on taxiu. Binieînțăles, am țâpat fiola pe taxiu, am închis geamu și ne-am apucat de râs. Eeeh, da noi n-am știut că Obri, spaima copchiilor, îi taximetrist în timpu liber. (aka când nu îi căpcăun). Eeh, și n-am știut că aia era mașina lui. Și după vo on minut de râs, sună cineva la ușă. Tată-so lu Didu se oprește din beute...și mere ca tăt omu să deschidă ușa la musafir. Și când deschide ușa... on damf de ou putred cu urme fine de căcat și  nuanțe de beșină! Când să uită... era Obri cu fiola jumate plină în mână. Și s-apucă și urlă : ”Copchiii o aruncat cu sticlă după mine!!! Mni-o zgâriat mașina!!!” El ni n-o simțit putoarea de nervi... da tată-so lu didu...el da, că îi ținea parfumu hăpt sub nas. Între timp noi ne căcam pe noi de râs pe sub birou, pe după ușă, unie ne-am fo ascunsă, că doară n-am stat să ne prindă zmeul. Poveste adevărată. Dacă vă întrebați ce ne-o făcut părinții.... vă zâc că nimica... o fo a dreacu de fericiți când într-un bun final o închis tată-so lu Didu ușa și am scăpat de miros.